In viata dintr-un punct de vedere oamenii se impart in doua categorii : cei care isi traiesc viata si refuza sa o gandeasca minutios si cei care aleg doar sa mediteze si sa-si puna problemele existentiale uitand sa si-o mai traiasca. Timpul si viata in sine n-o sa-i ierte niciodata pe cei din urma...
Si sirul punctelor de vedere in ceea ce priveste problema existentiala poate continua... dar oricat am "despica firul in patru", oricat am intra in "miezul problemei" uitam baza problemei , uitam cine suntem cu adevarat...
Intrebarile si raspunsurile nu sunt intr-o continua concordanta cum ar trebui sa fie, teoretic si logic ar trebui ca fiecare intrebare sa isi primeasca raspunsul, nu e obligatoriu, nu e scris nicaieri asa ceva si nici eu nu vreau sa cred ca am idei fixe.
Problema centrala a filosofiei o constituie intelegerea si explicarea fiintei umane. Maxima socratica ( Cunoaste-te pe tine insuti!) si cele patru intrebari kantiene, care circumscriu domeniul filosofiei, indica faptul ca reflectia asupra umanului constituie nucleul demersului filosofic si sustin centralitatea antropologiei in raport cu alte teme. Intrebarea mea , de ce trebuie sa consideram Omul cu toate elementele lui ca fiind o problema, ca fiind o necunoscuta dintr-o ecuatie matematica si sirul comparatiilor poate continua... sau de ce nu ? Raspunsuri, pareri, rezolvari , opinii gasim peste tot incepand cu vechii filosofi pana la celebrul Google (care a devenit ca al doilea Dumnezeu al omului) dar cu ce folos... ?
Va urma....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu